La coniuga'zion de l verbo
Inviato: sab giu 20, 2015 11:04 am
La coniuga'zion de l verbo
viewtopic.php?f=82&t=1706
Come ke l canbia el verbo, te le persone, i modi e i tenpi a se dixe : coniuga'zion .
Co l verbo el se coniuga na parte la resta ferma e na parte la se mòve. La parte ca stà lè dita tema o raìxa; la parte ca và ( seconda de nùmaro, persona e modo) lè dita dexinen'za.
La raìxa a te la càti fòra cavandoghe la dexinen'za de l infinito presente. Par ex. el verbo partìr(e) lè fato de :
la raìxa part- e da la dexinen'za -ir(e). Elora se fa cusì :
v. part-ire :
mi a part- o
ti a te part-i
lu el part-e
ela la part-e
nantri a part-emo
valtri a part-ì
luri i part-e
lore le part-e.
La raìxa la res-ta, la dexinen'za la và.
Bòn.
Bòn gnente, ke sta roba cuà la fun'ziona solo ke co i verbi regolari - ke lè vera i è la pì parte de i verbi - ma ghè anca i verbi nò-regolari.
E cuei iè on fià pì rognoxeti, ca podarìa canbiare sia la raìxa ke la dexinen'za. Par ex. el v. (a)ndar(e) :
and- lè la raìxa, -are la dexinen'za ma se mi digo a vag-o, indo xela finìa la raìxa and-?
mi a vag-o
ti a te v-à (v-è)
lu/ela el/la v-à
nantri a 'ndemo (regolare)
valtri a 'ndè ('ndaxì) (regolare)
luri i v-à
lore le v-à
2 so 8 a ghe ne inbrokemo... iè on fià pokete, ma lè cusì co i v. irregolari, pa no parlare de i difettivi e impersonali cofà : càdare, piòvare, tenpestare,nevegare..., ke lì, se la ne và ben, a ghi n emo solo ke ona.
I fòra-regola pì conosésti e doparà i xe i AUXILIARI èsare e avere. Dato ke avér(e) a lo go zà méso, cuà meto el glorioxo v. èsare :
mi a so
ti a te sì
lu el xe (l'è)
ela la xe (l'è)
nantri/nantre a semo
valtri/valtre a sì
luri i xe (è)
lore le xe (i è)
(variante polexana, ke de altre mi no sò ...)
Lè interesante porasè el v. èsare :
mi a so(n) e ti a te sì : no ghè problema - mi a te ri-conoso/ti te me ri-conosi a mi ;
el problema el ghè co la ter'za persona : lu/ela... ki xe-lo/la?
E danòvo : nantri a semo/valtri a sì ... ma luri/lore ki xe-li/le?
Mi a so - ti a te sì. Nantri a semo - valtri a sì.
Lu el xe/ela la xe . Luri i xe/lore le xe.
Femo l ex. col tedesco :
v. sein
Ich bin
du bist
er/sie/es ist
wir sind
ihr seid
sie sind
anca cuà a se ripete sto skèma de opoxi'zion :
Ich bin - du bist ma er/sie/es ist, e nò solo la ter'za pers. sing. ma anca plurale de prima, seconda e ter'za persona.
Benon.
viewtopic.php?f=82&t=1706
Come ke l canbia el verbo, te le persone, i modi e i tenpi a se dixe : coniuga'zion .
Co l verbo el se coniuga na parte la resta ferma e na parte la se mòve. La parte ca stà lè dita tema o raìxa; la parte ca và ( seconda de nùmaro, persona e modo) lè dita dexinen'za.
La raìxa a te la càti fòra cavandoghe la dexinen'za de l infinito presente. Par ex. el verbo partìr(e) lè fato de :
la raìxa part- e da la dexinen'za -ir(e). Elora se fa cusì :
v. part-ire :
mi a part- o
ti a te part-i
lu el part-e
ela la part-e
nantri a part-emo
valtri a part-ì
luri i part-e
lore le part-e.
La raìxa la res-ta, la dexinen'za la và.
Bòn.
Bòn gnente, ke sta roba cuà la fun'ziona solo ke co i verbi regolari - ke lè vera i è la pì parte de i verbi - ma ghè anca i verbi nò-regolari.
E cuei iè on fià pì rognoxeti, ca podarìa canbiare sia la raìxa ke la dexinen'za. Par ex. el v. (a)ndar(e) :
and- lè la raìxa, -are la dexinen'za ma se mi digo a vag-o, indo xela finìa la raìxa and-?
mi a vag-o
ti a te v-à (v-è)
lu/ela el/la v-à
nantri a 'ndemo (regolare)
valtri a 'ndè ('ndaxì) (regolare)
luri i v-à
lore le v-à
2 so 8 a ghe ne inbrokemo... iè on fià pokete, ma lè cusì co i v. irregolari, pa no parlare de i difettivi e impersonali cofà : càdare, piòvare, tenpestare,nevegare..., ke lì, se la ne và ben, a ghi n emo solo ke ona.
I fòra-regola pì conosésti e doparà i xe i AUXILIARI èsare e avere. Dato ke avér(e) a lo go zà méso, cuà meto el glorioxo v. èsare :
mi a so
ti a te sì
lu el xe (l'è)
ela la xe (l'è)
nantri/nantre a semo
valtri/valtre a sì
luri i xe (è)
lore le xe (i è)
(variante polexana, ke de altre mi no sò ...)
Lè interesante porasè el v. èsare :
mi a so(n) e ti a te sì : no ghè problema - mi a te ri-conoso/ti te me ri-conosi a mi ;
el problema el ghè co la ter'za persona : lu/ela... ki xe-lo/la?
E danòvo : nantri a semo/valtri a sì ... ma luri/lore ki xe-li/le?
Mi a so - ti a te sì. Nantri a semo - valtri a sì.
Lu el xe/ela la xe . Luri i xe/lore le xe.
Femo l ex. col tedesco :
v. sein
Ich bin
du bist
er/sie/es ist
wir sind
ihr seid
sie sind
anca cuà a se ripete sto skèma de opoxi'zion :
Ich bin - du bist ma er/sie/es ist, e nò solo la ter'za pers. sing. ma anca plurale de prima, seconda e ter'za persona.
Benon.