La marmelata de àmoli

La marmelata de àmoli

Messaggioda Sixara » mer giu 10, 2015 7:47 pm

La marmelata de àmoli
viewtopic.php?f=31&t=1666


Ve meto la prepara'zion de na conposta de àmoli , cusì come ke la 'a faxea la siora Roxa, la mama de Rigoni ( però a la scrivo come ca la scrivo mi):

MARMELATA DE AMULI

De àmoli a ghè cuei de SantAntonio, ke i se fà tel tenpo ca se taja el formento.
I pòle èsare zàli o rùsi, ma i xàli i è mejo parké i gà pì sugo, ke i se fà col seco.
Dopo a ghè anca cuei del vèro, ke i è mar'xenti e n i se fà mai. Naolta a ghe li daxìvino a i boxgàti, ma ndaxìvino anca nantri fiòi so i amolàri e a xgarbavino xo de tuto.
De solito i se magnava cusì, so l àlbore, ma a ghe ne jera senpre tanti, primo parké a ghe jera tanti amolàri e pò parké l amolaro l è senpre pièn.
Ma cuàn ca jera ora de àmuli, de brugnòi, de ùa, cuàn ca s faxea i fruti n canpagna, i fiòi a jera el so mestiere de ndarli robare e dopo i ndaxea ... de xgrìlon! Special modo kei fiolàti, cuàn ca tacava farse la roba, su l ora de mexdì, e anca la sìra, i se meteva d acordo e i se catava n te l anguriàra de Tìsio o tel vegneto de Caio. Anca da l prete, ke l ghea na bela strena de marabolane dolse ... I faxea pì ke altro pa fare na bravità.
Cuan ke i amùli i jera stra-fati a se ndaxea torli su e a se faxea la marmelata.
I se lavava, i se meteva te na pegnata sol fògo, ma sensa ki buiése : i dovea solo fiorire ke sinò i ciapava el brustulìn.
Cuan ki èra a metà cotura, i se tirava fòra, i se pasava tel scolin e cusì a se tirava via i òsi e le xgùse.
Pò a se metea sète eti de sùcaro par kilo de sugo e anca na scòrsa de limon, ma solo el zàlo. E se fà bojare de nòvo, bèn staolta.
Par vedare se l è còta, a s in mete on sculièro te on piatìn : se no la fà l acoa a vòle dire ke l è cota. A te la tiri su e a te la mìti so i so vaxi, ke i sia sùti e cuan ke l è freda a te la sèri e te la tàpi.
La se metea via par l inverno e la se tirava fòra pa le Feste.
A se podea fare la marmelata anca co le brogne, i armlìn ca ghe ne jera on mùcio de sorte.
Anca co i codògni la se podea fare ma nò la marmelata, a se faxea la mostarda. I se metea via te la paja parké i faxese, al scuro e sensa aria e pò se faxea la mostarda.
ma ca me ricorda mi a n l'ò mai vista fare, parké a gnaxea di negosianti da Ferara o da Pàdoa a cronparli. Elora la xènte i li vendea. Di codogni a me ricordo solo ke i se metea ti armarùn pa darghe profumo a i vestiti.

Fonte : Rosa Rigoni - Bellombra

( i àmoli de Santantonio i è :D o de l tredaxe-de-jugno
... me se sconbìna tuti nùmari, vabè istéso ...)
Avatar utente
Sixara
 
Messaggi: 1764
Iscritto il: dom nov 24, 2013 11:44 pm

Re: La marmelata de àmoli

Messaggioda Berto » gio giu 11, 2015 6:52 am

Amołi diti anca baricocołe

Baricocołe
viewtopic.php?f=31&t=1655
Prima l'uomo poi caso mai anche gli idoli e solo quelli che favoriscono la vita e non la morte; Dio invece è un'altra cosa sia dall'uomo che dai suoi idoli.
Avatar utente
Berto
Site Admin
 
Messaggi: 38318
Iscritto il: ven nov 15, 2013 10:02 pm


Torna a Magnar e bevar veneto

Chi c’è in linea

Visitano il forum: Nessuno e 2 ospiti